Scurt istoric al evoluției legislative în materie
Același art. 16 din OUG 195/2005 a fost inițial modificat în vara anului 2018 prin OUG 75/2018, pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul protecției mediului și al regimului străinilor.
Principalele modificări ale art. 16 din OUG 195/2005 aduse prin OUG 75/2018 vizau introducerea procedurii privind obținerea vizei anuale de către deținătorii unei autorizații de mediu sau a unei autorizații integrate de mediu, eliminându-se astfel durata de valabilitate a acestor acte administrative. În acest sens, autorizația de mediu sau cea integrată de mediu își păstra valabilitatea pe toată perioada în care beneficiarul acesteia obținea viza anuală.
Ulterior intrării în vigoare a OUG 75/2018, 27 de senatori au ridicat o obiecție de neconstituționalitate extrinsecă raportându-se la dispozițiile art. 115, alin. 4 din Constituție, ocazie cu care Curtea Constituțională a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că, atât Legea privind aprobarea OUG 75/2018, cât și OUG 75/2018 sunt neconstituționale, în ansamblul lor. Decizia nr. 214 a fost emisă în data de 09.04.2019 și publicată în Monitorul Oficial 435 / 03.06.2019. Ca urmare a Deciziei Curții Constituționale, nu numai OUG 75/2018 a avut de suferit, dar și Ordinul 1771/2018 privind aprobarea Procedurii pentru aplicarea viziei anuale a autorizației de mediu și a autorizației integrate de mediu, emis în baza art. 16, alin. 21 din OUG 195/2006, introdus prin OUG 75/2018, care devenea astfel lipsit de efecte juridice.
Astfel, în raport de Legea 219/2019 și OUG 195/2005, așteptăm noul Ordin privind aprobarea Procedurii pentru aplicarea viziei anuale a autorizației de mediu și a autorizației integrate de mediu, care va definitiva astfel noul cadru normativ privind condiționarea valabilității autorizațiilor de mediu / integrate de mediu de obținerea vizei anuale.
În baza acestui nou ordin, ar trebui ca toți deținătorii de autorizații de mediu / integrate de mediu, inclusiv toți cei care au obținut deja vize anuale în baza Ordinului 1171/2018 în perioada ianuarie 2019 – 3 iunie 2019 (data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 214/2019), să parcurgă o nouă procedură în vederea obținerii vizei anuale.
——————————————————- – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – -
16.02.2017 – Comisia Europeană avertizează Statele Membre asupra neimplementării în termen a Directivei privind acțiunile în despăgubire în cazul încălcărilor dispozițiilor legislației în materie de concurență a statelor membre și a Uniunii Europene
Comisia Europeană a transmis scrisori de informare catre 20 de State Membre, printre care se numără și România, privind nerespectarea termenului de transpunere a DIRECTIVEI 2014/104/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 26 noiembrie 2014 privind anumite norme care guvernează acțiunile în despăgubire în temeiul dreptului intern în cazul încălcărilor dispozițiilor legislației în materie de concurență a statelor membre și a Uniunii Europene (“Directiva”). Termenul pentru transpunerea Directivei în sistemul național de drept a expirat la data de 27.12.2016.
Până la data de 15.02.2017 doar nouă State Membre au comunicat Comisiei Europene transpunerea integrală a Directivei: Danemarca, Finlanda, Ungaria, Italia, Lituania, Luxemburg, Olanda, Slovacia și Suedia.
Directiva prevede norme pentru îndepărtarea obstacolelor în calea funcționării adecvate a concurenței, pentru a asigura că orice persoană care a suferit un prejudiciu cauzat de o încălcare a legislației în materie de concurență, de către o întreprindere sau o asociație de întreprinderi, își poate exercita dreptul de a solicita o despăgubire integral pentru prejudiciul respectiv.
——————————————————- – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – -
16.06.2015 – Persoanele care au suferit un prejudiciu cauzat de încălcări ale legislației de concurență vor avea dreptul la despăgubiri integrale
Directiva nr. 2014/104/UE, privind anumite norme care guvernează acțiunile în despăgubire în temeiul dreptului intern în cazul încălcărilor dispozițiilor legislației în materie de concurență a statelor membre și a Uniunii Europene, consolidează dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de încălcări ale legislației Uniunii în materie de concurență și caută să uniformizeze practica judiciară în această materie la nivel european.
Obiectul Directivei vizează garantarea dreptului oricărei persoane fizice sau juridice de a introduce o acțiune în despăgubire înaintea instanțelor naționale, pentru prejudiciul cauzat printr-o încălcare a dispozițiilor de concurență.
Persoana care a suferit prejudiciul va putea solicita despăgubiri integrale pentru pierderea efectivă (damnum emergens) și pentru câștigul nerealizat (lucrum cessans), dar și dobândă, indiferent dacă normele naționale prevăd aceste categorii separat sau în combinație.
Prin prejudiciu se înțelege pierderea efectivă la orice nivel al lanțului de aprovizionare, ce nu depășește prejudiciul sub formă de suprapreț cauzat la acel nivel, dar și pierderea de profit cauzată de transferul parțial sau integral al supraprețului.
Dreptul la despăgubiri integrale nu este condiționat de existența unei relații contractuale directe cu compania care a săvârșit încălcarea și se exercită indiferent dacă a existat sau nu o contestare prealabilă în fața autorității în materie de concurență cu privire la respectiva încălcare.
Directiva facilitează persoanelor astfel prejudiciate accesul la obținerea dovezilor necesare pentru a demonstra prejudiciul solicitat.
În acest sens, Directiva acordă instanțelor competența de a dispune divulgarea proporțională a probelor relevante deținute de către pârât sau un terț și chiar divulgarea de probe care conțin informații confidențiale, cu aplicarea unor măsuri efective de protecție a unor astfel de informații, în funcție de interesele legitime ale tuturor părților și terților vizați.
De asemenea, instanțele naționale pot dispune divulgarea de probe care fac obiectul procedurilor administrative ale autorității de concurență, numai după ce autoritatea adoptă o decizie sau își încheie în alt mod procedurile. Totodată, în materie probatorie, părțile vor putea utiliza deciziile autorității de concurență, acestea fiind admise automat ca dovezi în cadrul acțiunilor în despăgubire.
Cu titlu restrictiv, instanțele nu pot dispune în nici un moment ca o parte în proces sau un terț să divulge declarații de clemență sau propuneri de încheiere a unei tranzacții.
În ceea ce privește acordarea de despăgubiri, Directiva stabilește principiul răspunderii în solidar a companiilor care au încălcat legislația în materie de concurență, pentru prejudiciile cauzate, fiecare dintre acestea având obligația de acoperire integrală a prejudiciului, iar partea prejudiciată având posibilitatea de a solicita plata integrală a despăgubirilor de la oricare dintre acestea.
Având în vedere dificultatea de estimare corectă a prejudiciului, instanțele naționale au la dispoziție Ghidul Practic al Comisiei Europene privind Cuantificarea prejudiciului în acțiunile în despăgubire întemeiate pe încălcări ale art. 101 sau 102 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, care analizează diferite metode și tehnici de cuantificare a acestuia, dar și posibilitatea de a apela la autoritatea națională de concurență în vederea acordării de asistență pentru determinarea cuantumului despăgubirilor (i.e. cota din orice suprapreț care a fost transferată), dacă autoritatea consideră adecvată această asistență.
În ceea ce privește dovedirea existenței unui prejudiciu, lucrurile se simplifică considerabil pentru persoanele prejudiciate ca urmare a încălcărilor sub forma unui cartel, prezumate că provoacă prejudicii, autorii încălcării având însă dreptul de a răsturna o astfel de prezumție legală.
Pentru a se asigura în mod efectiv accesul persoanelor prejudiciate la procedura acțiunii în despăgubire, statele membre vor stabili termene de prescripție de cel puțin 5 ani pentru introducerea unei astfel de acțiuni, termene care pot suporta întreruperi / suspendări pe parcursul investigațiilor sau oricăror altor proceduri ale autorității de concurență.
Termenul limită în cadrul căruia statele membre urmează să implementeze Directiva în legislația națională este data de 27 decembrie 2016, acestea beneficiind de suficientă flexibilitate în ceea ce privește stabilirea criteriilor în baza cărora pot fi accesate probele și documentele necesare în argumentație.
În prezent, încălcările prevederilor de concurență la nivel național sunt sancționate de Consiliul Concurenței prin aplicarea de amenzi, raportate la cifra de afaceri a companiilor care au săvârșit faptele anticoncurențiale, dar și prin aplicarea de sancțiuni penale, urmând ca cele două măsuri sancționatorii să fie însoțite și de acoperirea integrală a prejudiciului cauzat persoanelor vătămate.
La nivel european există deja practică judiciară în materia acțiunilor în daune – Germania, Olanda, UK.
Cu titlu exemplificativ, în materie de competență teritorială de soluționare a unei cereri de despăgubire, Curtea de Justiției a Uniunii Europene (CJUE) s-a pronunțat recent (i.e. la 21.05.2015) cu privire la întrebarea preliminară formulată de Curtea Regională de la Dortmund – Germania, referitor la dreptul victimelor cartelurilor de a solicita compensații înaintea unei curți de justiție din circumscripția domiciliului unuia dintre participanții la înțelegerea anticoncurențială.
Astfel, reclamantul, Cartel Damage Claims Hydrogen Peroxide SA, o societate belgiană, care a preluat drepturile litigioase de la victimele cartelului, companii care operau în industria prelucrării celulozei și hârtiei, a deschis o acțiune în despăgubiri pe rolul Curții Regionale de la Dortmund împotriva a 6 companii participante la cartel, de pe teritoriul mai multor state, în contextul în care una dintre aceste companii avea sediul în Germania.
În contextul retragerii acțiunii față de acest participant la cartel (în baza unei tranzacții extrajudiciare), s-a pus problema dacă instanța din Germania mai este competentă teritorial să soluționeze acțiunea în despăgubiri, raportat la Regulamentul Bruxelles I, care statuează că acțiunea împotriva mai multor pârâți care domiciliază în diferite state membre poate fi formulată în fața oricărei instanțe din aceste state membre.
Potrivit CJUE, retragerea plângerii împotriva unui participant la înțelegerea anticoncurențială nu afectează, în principiu, jurisdicția curții cu privire la acțiunea împotriva celorlalți participanți.
În acest sens, victimele cartelurilor pot stabili competența alternativă a instanțelor în cadrul acțiunilor împotriva mai multor companii pârâte, fie la instanța de la locul unde s-a născut cartelul, unde a avut loc o înțelegere care implică existența cartelului sau la instanța de la locul unde s-a produs prejudiciul, care coincide de regulă cu domiciliul sau sediul părții prejudiciate.
——————————————————- – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – -
13.05.2015 – Comisia Europeană acceptă angajamentele asumate de către companiile aeriene care fac parte din Alianța SkyTeam
În data de 12.05.2015, printr-un comunicat de presă, Comisia Europeană a făcut publică acceptarea de angajamente asumate de către companiile aeriene Air France / KLM, Alitalia şi Delta, membre ale Alianței SkyTeam, având ca efect benefic reducerea barierelor de intrare sau extinderea pieței aeronautice civile, în privința zborurilor pe trei importante rute transatlantice (i.e. Amsterdam – New York, Roma – New York şi Paris – New York).
Necesitatea angajamentelor s-a impus în contextul în care, în perioada 2009 și 2010, Air France / KLM, Alitalia și Delta – membrii Alianței SkyTeam – au semnat acorduri prin care au pus bazele unui joint-venture, vizând rutele transatlantice menționate.
Comisia și-a exprimat temeri că o cooperare extinsă de tipul celei agreate de părți, care implică distribuirea de profit și gestionarea în comun a orarelor de zbor, stabilirea prețurilor și a capacității de zbor ar putea conduce la creșterea prețurilor pe ruta Paris – New York (pentru pasageri premium), Amsterdam – New York și Roma – New York (pentru pasagerii premium și non-premium).
Angajamentele astfel acceptate de către Comisia Europeană vor produce efecte, în măsura în care vor fi respectate conform termenilor şi condițiilor stabilite, pe o perioadă de 10 ani de zile.
Comisia Europeană s-a confruntat cu o situație similară în anul 2013, când a acceptat angajamentele primite din partea membrilor Star Alliance – Air Canada, United şi Lufthansa – vizând traficul aerian transatlantic pe ruta Frankfurt – New York.
——————————————————- – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – -
24 April 2015 – Bioethanol Production and Trading in the Focus of the European Commission
According to the press release published on 21 April 2015 by the European Commission’s website, on 24 March 2015 Commission officials performed anew unannounced inspections at the premises of companies producing and/or trading bioethanol, a biofuel used as an additive in the biochemical production of petrochemical fuels or as an ingredient in the production of beverages, pharmaceuticals (e.g. wipes, antibacterial materials), chemicals (e.g. solvents) or cosmetics (e.g. perfumes).
The European Commission has stated its concern that the aforementioned companies may have been in breach of the European Union antitrust rules which explicitly prohibit the creation of cartels and the promotion of restrictive business practices (as provided under Article 101 of the Treaty on the Functioning of the European Union), by entering into agreements or concerted practices aiming at fixing prices or sharing markets and/or customers.
While performing such inspections, the European Commission officials are supported by their counterparts of the competition authorities of the Member States in the territory of which the inspected companies operate.
No deadline has been set for the European Commission to finalise such inspections as the duration of such inspections usually depends on their complexity and scope, on the cooperation of the inspected companies, the dynamics of analysis and synthesis of probative evidence as well as on the exercise of the right of defence.
Although the European Commission has not provided any details about the identity of the companies subjected to inspection, they seem to include,according to the European press,Abengoa S.A., Spain, and Tereos S.A., France.
Bioethanol production and trading also were in the spotlight in 2013 and 2014 when the European Commission officials performed unexpected inspections.
In Romania, bioethanol production and trading have witnessed significant investment worth tens of millions of Euro.
As a matter of fact, the European Union has backed the development of the biofuels market by creating a specific legal framework in this respect (i.e. Directive 2009/28/EC on the promotion of the use of energy from renewable sources and Directive 2009/30/EC regarding the quality of fuels).
——————————————————- – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – -
24.04.2015 – Producția şi comercializarea de bioetanol vizate de inspectorii de concurență ai Comisiei Europene
Potrivit comunicatului de presă publicat pe 21.04.2015 pe site-ul Comisiei Europene, în data de 24.03.2015, reprezentanți ai Comisiei au deschis o noua serie de inspecții inopinate la societăți producătoare şi/sau care comercializează substanța chimică denumită bioetanol, un bio-combustibil utilizat ca aditiv în producția biochimică de combustibili sau ca ingredient utilizatîn producția de băuturi, produse farmaceutice (e.g. batiste de hârtie, materiale antibacteriene), produse chimice (e.g. solvenți), sau chiar cosmetice (e.g. parfumuri).
Comisia Europeană și-a exprimat îngrijorarea că aceste companii vizate ar fi încălcat normele de concurență ale dreptului Uniunii Europene, care interzic în mod explicit formarea cartelurilor şi practicile comerciale cu caracter restrictiv (astfel cum sunt prevăzute in articolul 101 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene), prin încheierea unor acorduri sau practici concertate, având drept scop fixarea prețurilor sau împărțirea clienților sau a piețelor.
În derularea acestor investigații, reprezentanții Comisiei Europenesunt sprijiniți de către reprezentanțiiomologi ai autorităților de concurență din statele membre pe teritoriul cărora activează companiile investigate.
Nu există un termen limită până la care Comisia Europeană ar trebui să finalizeze aceste investigații. Durata în timp a investigațiilor depinde de regulă de complexitatea și amploarea acestora, de gradul de cooperare a societăților vizate, de ritmul de analiză și sinteză a elementelor probatorii, dar și de exercitarea dreptului la apărare pe parcursul procedurii.
Deși Comisia Europeană nu a oferit detalii cu privire la identitatea societăților aflate sub investigație, potrivit presei europene, printre societățile vizate se pare că s-ar afla şi Abengoa S.A. din Spania şi Tereos S.A. din Franța.
Piața producției şi comercializării de bioetanol s-a mai aflat în vizorul Comisiei Europene, care a efectuat inspecții inopinate în decursul anilor 2013-2014.
În România,piața producției și comercializării de bioetanol a cunoscut investiții semnificative, la nivelul a zeci de milioane de euro.
——————————————————- – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – -
20 April 2015 – The EU Commissioner in charge of Competition Policy Announces Her Intention to Launch an Inquiry into the Community E-commerce Sector
The European Commission discloses the intention of the European Commissioner in charge of competition policy, Ms Margrethe Vestager, to launch an inquiry into the cross-border e-commerce sector starting 6 May 2015, which will have companies established in the EU Member States, implicitly in Romania, in the spotlight.
The inquiry will focus on identifying e-commerce-related restrictions in distribution agreements. The European Commissioner wishes to verify whether suppliers of goods and providers of services impose restrictions on distributors, under contract or through various practices, regarding the performance of sales in other territories, by applying penalties or by offering incentives so as to hamper the development of free e-commerce.
The Commission will also have in view the situations in which suppliers/providers set different sale prices for products/services in Member States. By requiring a higher price for products or services meant for a certain Member State, the supplier may discourage sales in that State.
Considering that, in 2014, half of the European consumers made purchases on line, but only 15% of such consumers purchased goods or services from a supplier based in another Member State, the Commission will analyse whether such situation is due to intrinsic reasons relating to language barriers or consumers’ preferences, or is generated by the application of technical instruments hindering consumers from performing transactions on line in any Member State, by blocking their access to certain Websites once their country of origin is disclosed when personal or card identification data are required to be filled in, and is seen to differ from supplier’s location.
Following the sector inquiry into e-commerce, the information acquired thereby would contribute not only to the application of the legislation on competition in e-commerce but also to the elaboration of regulations which the Commission intends to adopt so as to ensure / facilitate the implementation of the Digital Single Market Strategy (which is to be published this May).
Among the actions aiming at removing the barriers to the free movement of goods and services in the virtual space, which the Commission deems to be a priority, is also the approach to the geo-blocking issue because there are too many European citizens who, mostly without any justification, cannot use online services that are available to other EU countries, or are redirected to a local eStore the prices of which differ from those practiced by the eStore in another Member State, to which access has been restricted.
Therefore, the sector inquiry will concentrate on the practices promoted by e-markets of products and services in the Community. If, after fact-findings have been analysed, aspects are identified that raise concerns about infringement of competition rules, the Commission will initiate special inquiries into the activity of certain e-market players.
As an example, the sector inquiry into the pharmaceuticals market (2008) was conducive to additionally monitoring the pharmaceutical sector as well as to subsequently inquiring into the patent licence agreements concluded between generic drug manufacturers and innovating companies (also known as “pay for delay” agreements), which ended in the applications of penalties under Commission’s decision that has been the subject-matter of pending litigations. Other sector inquiries had a less dramatic end like the one conducted in 2005 into the insurance services market for legal entities.
As regards Commission’s working procedure for the sector inquiry into e-commerce, the Commission’s representatives are expected to request information and documents from suppliers and distributors of goods or services operating in various fields of activity and industries, holding online platforms such as price-comparison and marketplace websites, and having registered offices in all Member States. The requests may be either simple whereby only statistical data are asked to be transmitted, or complex, imposing on the addressee to furnish the Commission with contracts/agreements, electronic records or internal documents. Should an addressee refuse or omit to transmit the requested information or documents, such addressee will be liable to particularly onerous pecuniary penalties.
Since European and national authorities have manifested serious commitment to collaborating with a view to revising the digital market, the companies that are active in various industries in Romania and sell products or services online to Member States should be aware that they may be notified to participate with information and documents in this sector inquiry.
To this effect, companies should review their internal practices so that they should get sure that their online sales are performed in compliance with the legislation in force. They should not limit their review only to contractual terms and conditions, as they should also consider their current practices, inclusive of their day-by-day correspondence.
As Ms Vestager stated, the final report should be made available by the end of 2016 or in early 2017. Comparing this time frame with the duration of other sector inquiries (18 or 24 months), it is rather optimistic. However, having in view the importance attached to e-commerce and the influence which may be exerted by the results of this sector inquiry on the successful implementation of the Digital Single Market Strategy, apart from its declared wide scope, the synergy of European and national authorities is also expected to be highly operative through a well-designed structure.
De altfel şi Uniunea Europeană sprijină dezvoltarea pieței bio-combustibililor, existând în acest sens un cadru legislativ specific (i.e. Directivele 2009/28/EC privind energia regenerabilă şi 2009/30/EC privind calitatea combustibililor).
(You may find the Romanian version in our Legal & Tax Alerts section: https://duncea-stefanescu.ro/legal-tax-alerts/)
——————————————————- – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – -
13 February 2015 – Consiliul Concurenței și-a exprimat intenția fermă de a monitoriza atent evoluțiile din sectorul asigurărilor de viață
În contextul în care, în ultimii ani, sectorul asigurărilor de viață a fost caracterizat, atât la nivel european, cât și la nivel național, de fuziuni și achiziții, dar și de faptul că actul de asigurare, în general, și cel de asigurare de viață, în particular, au fost afectate semnificativ de declanșarea și persistența crizei economice, Consiliul Concurenței a făcut public Studiul privind sectorul asigurărilor de viață din România. Studiul a fost demarat de către autoritatea de concurență în anul 2013 şi a avut drept referință perioada anilor 2011-2014.
Prin acesta Consiliul Concurenței a realizat o sinteză din perspectiva respectării normelor de concurență în domeniu, punctând aspecte vizând ansamblul sectorului asigurărilor de viață din România, aplicarea teoriei microeconomice şi a practicii de concurență, politicii naționale și europene (i.e. reglementări legislative) în domeniul asigurărilor de viață, concluzii și desigur recomandări.
Potrivit datelor prezentate, sectorul asigurărilor de viață din România are un nivel redus de dezvoltare, gradul de penetrare a acestora fiind mult în urma altor țări europene, chiar și a celor din regiune. Astfel, din punct de vedere al primei de asigurare, o persoană din România plătește în medie 16 euro/an, mult sub media europeană de 1.072 euro/an de persoană. În Ungaria, prima medie de asigurare se ridică la 139 euro/an de persoană, în Slovacia la 206 euro/an de persoană, iar în Cehia la 272 euro/an de persoană. Elveția și Danemarca înregistrează cele mai mari cote ale primelor pentru asigurările de viață, valoarea medie fiind de peste 3.000 de euro/an de persoană.
Dincolo de datele statistice și față de informațiile primite de la Autoritatea de Supraveghere Financiară, un aspect esențial reținut de autoritatea de concurență este reprezentat de gradul de concentrare al pieței asigurărilor de viață, care a crescut în ultimii ani, în timp ce numărul societăților de asigurări de viață a scăzut constant. Astfel, dacă în anul 2009 existau 24 de asigurători, în anul 2014 numărul acestora s-a redus, ajungând la 19 și ar putea scădea în continuare. În același timp, susține Consiliul Concurenței,„liderul pieței a depășit pragul de 40% al cotei de piață, nivel de la care se prezumă, până la proba contrară, că se află în poziție dominantă”.
În acest context, al modificărilor structurale ale pieței mai sus-semnalate, Consiliul Concurenței și-a exprimat intenția fermă de a monitoriza atent evoluțiile din acest sector.
Neconformarea cu prevederile Legii naționale de concurență și cu prevederile Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europe poate atrage aplicarea de sancțiuni pecuniare semnificative din partea autorității de concurență.
Mai mult, Consiliul Concurenței a subliniat formularea unor recomandări ce au în vedere atât dezvoltarea sectorului asigurărilor de viață, cât și promovarea intereselor consumatorilor români.
Astfel, autoritatea de concurență recomandă elaborarea de sisteme de comparare on-line de prețuri în zona asigurărilor de viață, acolo unde produsele de asigurare sunt, într-o oarecare măsură, standardizate, un astfel de instrument putând ajuta consumatorii în procesul de selecție. În același timp, educarea financiară a clienților români cu privire la aceste produse complexe de asigurare poate atenua asimetria informațională existentă între clienți, pe de o parte, asigurători și intermediarii de asigurări, pe de altă parte.
Teama exprimată de Studiu este reprezentată de faptul că, la acest moment, există riscul real al ghidării clienților neinformați sau informați necorespunzător către produse de asigurare sub-optime, care nu corespund cel mai bine nevoilor particulare ale acestora. De asemenea, se punctează prin Studiu că „băncile sunt reticente în a accepta cesionarea din partea clienților a asigurărilor de viață încheiate de aceștia cu asigurători din afara grupului economic din care fac parte”. Acest aspect poate genera dificultăți companiilor de asigurări care nu fac parte din grupuri ce includ și o bancă comercială.
În consecință, autoritatea națională de concurență susține deschiderea acestui important canal de distribuție a asigurărilor și emiterea de norme care să faciliteze posibilitatea de a alege a consumatorului în cazul asigurărilor de viață asociate creditelor bancare.
Alături de asigurările generale, asigurările de viață reprezintă una din cele două componente de bază ale sectorului asigurărilor din România, ponderea asigurărilor de viață în totalul sectorului fluctuând în jurul valorii de 20%, dar reprezentând doar aproximativ 0,3% din PIB.
Sectorul asigurărilor a fost inclus printre cele șapte sectoare economice cu relevanță deosebită pentru economia națională în Raportul autorității de concurență din 2012, privind evoluția concurenței în sectoare cheie. Prin urmare, Studiul Consiliului Concurenței pornește de la premisa că sectorul asigurărilor, în general, și cel al asigurărilor de viață, în particular, reprezintă domenii deosebit de importante ale economiei, necesitând o permanentă monitorizare.